Se vorbeste mult, in ultimele zile, despre salariile mici, lipsa locurilor de munca si despre nemultumirea populatiei, in general, cu privire la modul in care cei aflati la putere gestioneaza economia tarii pe timp de criza.

Nemultumirile sunt, in fond, legitime, dar, pare-mi-se, egoiste si la fel de variate ca feţele pe care le vedem la televizor, in multimi. Cineva protesteaza pentru ca mama si-a pierdut serviciul, altcineva pentru ca nu are altceva mai bun de facut in caminul facultatii, altii pentru ca taxa de scolarizare de la Politehnica e prea mare, altii pentru ca bunica are pensia mica, iar altii pentru ca nu mai sunt meciuri si e mai palpitant sa arunci cu pietre chiar in Piata Universitatii. Fiecare isi spune “of”-ul sau si al familiei sale, fiecare se plange de lucrurile care il ating in mod direct. Nu se protesteaza pentru binele Romaniei, ci pentru binele personal si imediat al lui Gigel, care a terminat o facultate pe care i-a ales-o mama si tata si acum nu-si gaseste de lucru; sau pentru binele Floricai, care nu se stie ce-o fi lucrat pe vremuri, ai carei copii si nepoti au parasit-o si se plange azi ca are pensia mica.

Dincolo de faptul ca traversam o criza economica prin care nu trece numai Romania, ci si tari “bogate”, ca Statele Unite, Franta, Grecia, Portugalia, Spania, si patronii nu mai angajeaza cu acelasi elan ca acum cativa ani, oare nu e vorba si de o criza a educatiei, a celor sapte ani de-acasa si a unor valori altele decat cele materiale? Oare acei protestatari care nu stiu sa vorbeasca bine limba romaneasca, nu ar face mai bine sa se imbunatateasca pe ei insisi? Daca sunt batrani, nu ar fi mai bine sa-si invete copiii si nepotii sa-i respecte si sa-i ajute sa traiasca mai bine? Sau poate n-au stiut sa-i educe si acum trag ponoasele. Poate au produs niste progenituri care le vor calca pe urme si vor stii numai sa ceara, fara sa ofere nimic in schimb. Oare cei “cu facultate”, care n-au un loc de munca, n-ar trebui sa lase aroganta de-o parte si sa-si gaseasca un serviciu care sa le asigure, totusi, un venit? Sau daca esti filosof, nu se cade sa vinzi la tejghea?

Nimeni nu spune ca nu trecem prin vremuri grele. Nimeni nu spune ca guvernul a luat cele mai corecte decizii. Dar pentru simplul fapt ca a luat aceste decizii nepopulare, cu riscul de a fi huiduit de oameni, cu riscul de a pierde voturile la urmatoarele alegeri, parerea mea este ca aceasta a fost cea mai corecta guvernare din ’89 incoace. Lumea, insa, ca de obicei, prefera oameni politici care nu stiu decat sa dea cu piatra, fara sa puna ceva in loc; oameni pe care niciodata nu i-am auzit dand solutii alternative; oameni care nu stiu decat sa arate cu degetul: asta nu e bine, noi avem solutii mai bune (care-s alea, nu stie nimeni)…

Criza este a romanilor in primul rand si nu a celor care ne conduc. In scurt timp, vom alege alti “pastori”. Nu se va schimba, insa, mare lucru, pentru ca suntem un popor fara radacini, am uitat ce-i aia buna-vointa, altruismul, respectul, am uitat ca trebuie sa muncim pentru binele nostru si al celor din jur, am incetat sa dorim sa fim mai buni, sa invatam mai mult, sa trecem prin viata nu ca niste paraziti, dar ca si celule sanatoase ale unei societati puternice. Cu parere de rau, toate problemele noastre pornesc din scoala si din educatia primita acasa. Restul sunt simple efecte. Cu pietrele trebuie sa ne batem in piept, in loc sa spargem magazine prin Bucuresti, in semn de protest…

Astept numeroasele injuraturi mai jos…